Gaze cu efect de seră. Care sunt şi cât sunt de periculoase

Gaze cu efect de seră: care sunt?Dacă întrebi pe cineva ce gaze cu efect de seră cunoaşte, o să-ţi răspundă rapid: „dioxidul de carbon“. Însă acesta nu este singurul. Există mai multe gaze cu efect de seră, unele chiar cu efect mult mai puternic decât dioxidul de carbon, unele pur naturale, altele pur chimice.

Datorită acestei ignoranţe unii spun că viteza cu care creşte concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă, nu justifică viteza cu care planeta noastră se încălzeşte şi, din această cauză, au ajuns chiar să spună că nu există încălzire globală, că dioxidul de carbon nu e responsabil de asta, că altul e motivul încălzirii globale sau, şi mai grav, că nu există efect de seră. Acest ultim argument arată cât au fost de prezenţi respectivii la orele de fizică.

Chiar şi pagina în limba română de pe Wikipedia dedicată efectului de seră e superficială, doar varianta în engleză tratează subiectul în mod serios.

Trebuie ştiut că efectul de seră nu e dăunător, atâta timp cât se păstrează în anumite limite. Din contră, fără efect de seră planeta noastră (şi oricare altă planetă) ar fi pustie şi rece. Problema se datorează poluării atmosferei cu diferite gaze, care reţin căldura solară mult mai mult decât este necesar, ceea ce duce la încălzirea globală a planetei peste anumite limite şi, implicit, la mari dezechilibre climatice, punând în pericol chiar viaţa pe această planetă.

Pentru cei care încă mai au dubii sau pur şi simplu vor să ştie mai multe recomand o listă de cărţi referitoare la încălzirea globală şi schimbările climatice.

Lista principalelor gaze cu efect de seră

Vaporii de apă

Vaporii de apă aflaţi în atmosferă sunt responsabili cu 70% din efectul de seră de pe planeta noastră.

Aceştia au o concentraţie constantă la nivel planetar, însă datorită încălzirii globale şi cantitatea de vapori din atmosferă va creşte în viitor, accelerând şi mai mult încălzirea planetei.

Dioxidul de carbon

Dioxidul de carbon este responsabil de cca. 9% din efectul de seră, dar această valoare are tendinţă ascendentă, datorită măririi procentului de dioxid de carbon din atmosferă.

Principalele surse de dioxid de carbon sunt:

  • Arderea combustibililor fosili (petrol, cărbune, gaze naturale). Această activitate e responsabilă de 87% din emisiile de dioxid de carbon în atmosferă;
  • Arderea lemnului pentru hrană şi încălzire.
    Contrar părerii unora această activitate nu este „carbon neutră“, chiar dacă în locul arborelui tăiat plantăm imediat altul. Trebuie luat în calcul faptul că din momentul plantării noului arbore, până când acesta creşte la fel de mare ca acela pe care l-am tăiat, trec uneori zeci de ani, timp în care arborele tânăr produce mult mai puţin oxigen.
    Chiar şi aşa, sunt foarte rare cazurile când se replantează ceva în locul arborilor tăiaţi.
  • Procesele industriale. Există multe procese industriale care emit dioxid de carbon ca urmare a reacţiilor chimice implicate, iar acestea sunt responsabile de 4% din emisiile de dioxid de carbon în atmosferă.
    Dintre acestea cele mai importante sunt producerea cimentului (unde pentru producerea a 1000 kg de oxid de calciu – ingredientul principal din ciment – se emit în atmosferă 900 kg de dioxid de carbon) şi industria oţelului, datorită procesului de reducţie din furnale.
  • Surse naturale. Pe lângă emisiile de dioxid de carbon create de activitatea umană mai sunt şi surse naturale: erupţiile vulcanice, procesele de descompunere din natură, incendiile din natură, respiraţia fiinţelor vii etc. Însă aceste surse sunt constante şi au avut ca efect păstrarea echilibrului caloric al acestei planete favorizând viaţa.

Factori agravanţi legaţi de dioxidul de carbon

  • Despăduririle – Pădurile mai sunt numite plămâni planetei datoriră aportului lor în absorbţia dioxidului de carbon din atmosferă şi emiterea de oxigen. Însă datorită faptului că suprafaţa împădurită scade tot mai mult, în favoarea culturilor agricole, a oraşelor sau chiar a deşertului şi cantitatea de dioxid de carbon absorbită de păduri din atmosferă scade agravând şi mai mult situaţia.
  • Acidifierea şi încălzirea oceanelor este o cauză a creşterii concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă. Datorită unor efecte în lanţ scade cantitatea de dioxid de carbon absorbit din atmosferă de către alge şi fitoplancton, aceasta are ca efect creşterea şi mai mare a acidităţii şi temperaturii oceanelor, intrându-se astfel pe o spirală periculoasă.

Gazul metan

Gazul metan este responsabil de 9% din efectul de seră.
Sursele antropice de gaz metan sunt:

  • extracţia cărbunelui (ca şi reziduu);
  • extracţia şi distribuţia petrolului şi gazelor naturale (ca şi scăpări accidentale);
  • zootehnia (gazele emise de procesele de fermentaţie din rumenul rumegătoarelor);
  • arderea biomasei – dacă aceasta se face incomplet produce gaz metan, fiind responsabilă de 11% din cantitatea de metan emisă de om în atmosferă.
  • cultura orezului – datorită faptului că orezul e crescut practic în mlaştină, procesele de anaerobe de descompunere de pe terenurile cultivate cu orez produc mari cantităţi de metan;
  • permafrostul – în timpul formării sale pe durata a milioane de ani permafrostul a înglobat în el mari cantităţi de gaz metan. Chiar dacă în prezent el nu prezintă un pericol, topirea sa datorită încălzirii globale a planetei poate elibera cantităţi imense de metan, ceea ce ar duce la înscrierea încălzirii globale pe o spirală extrem de periculoasă.

Sursele naturale de gaz metan ar fi:

  • procesele de putrefacţie din oceane şi din zonele mlăştinoase;
  • termitele;
  • rumenul tuturor animale rumegătoare sălbatice;

Oxidul de azot (N2O)

Oxidul de azot provine din:

  • Surse naturale (62%) – datorită proceselor biologice din natură sau a fulgerelor.
  • Surse antropice (38%). Ceea ce înseamnă că activitatea umană aproape a dublat cantitatea de oxid de azot ajunsă în atmosferă.

Sursele antropice principale de oxid de azot sunt:

  • Agricultura, în special datorită îngrăşămintelor azotoase folosite şi descompunerii bălegarului din fermele industriale;
  • Arderea combustibililor fosili, mai ales la temperaturi şi presiuni mari cum sunt în motoarele diesel;
  • Procese industriale, datorită reacţiilor chimice aferente;
  • Canalizarea oraşelor.

Gaze fluorurate

Termenul de gaze fluorurate se referă la hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs), hexafluorură de sulf (SF6), halogeni etc.
Acestea se folosesc în special în instalaţii frigorifice, de aer condiţionat, în procesul de fabricaţie a semiconductoarelor, producerea spumelor (bureţi, polistiren expandat) etc.

Gazele fluorurate sunt exclusiv produse chimice, neexistând în natură, şi ajung în atmosferă datorită pierderilor din timpul procesului de producţie sau în timpul exploatării acestor aparate.

Cât de periculoase sunt gazele cu efect de seră

Alte aspecte care trebuie avute în vedere referitor la gazele cu efect de seră sunt durata lor de viaţă în atmosferă şi intensitatea efectului de seră produs (indicele climatic).

În tabelul de mai jos prezint succint aceste date extrase de pe epa.gov.

Gazul cu efect de seră Durata de viaţă în atmosferă Potenţial climatic în 100 de ani
Dioxid de carbon Continuu, în circuit natural 1
Gaz metan 12,4 ani 28,36
Oxid de azot 121 ani 265-298
Gaze fluorurate De la câteva săptămâni la zeci de ani Variabil.
Cel mai mare indice îl are hexafluorura de sulf = 23500

Cu alte cuvinte o tonă de gaz metan emisă în atmosferă este echivalentă cu 28,36 tone de dioxid de carbon, iar o tonă de dioxid de azot este echivalentă cu 265-298 tone de dioxid de carbon.

Dintre toate aceste gaze hexafluorura de sulf este cea mai periculoasă, o tonă din această substanţă scăpată în atmosferă are acelaşi efect ca şi 23500 de tone de dioxid de carbon.

Surse bibliografice:
whatsyourimpact.org
epa.gov

Un comentariu la “Gaze cu efect de seră. Care sunt şi cât sunt de periculoase

  1. Eu locuiesc in Timisoara si am in apropierea blocului firma Continental care produce cauciuc. Este ingrozitor mirosul pe care trebuie sa il suportam. Din pacate este firma mare si nu putem face nimic 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *