De ce „Fi eco“ şi nu „Fii eco“?

„Fi eco“ sau „Fii eco“?Unul din primele comentarii pe care le-am primit pe acest blog a fost întrebarea: „«Fi eco» sau «Fii eco» cum e corect?“.
Dacă ar fi fost o simplă greşeală gramaticală, aş fi tăcut, aş fi corectat-o repede şi aş fi mers mai departe. Dar, fiind o alegere deliberată, mă simt nevoit să argumentez, mai ales că s-au înmulţit comentariile pe această temă.

Aşadar… de ce „Fi eco“ şi nu „Fii eco“?

Cred că e evident pentru oricine că numele acestui blog se doreşte a fi un îndemn pentru cititorii lui de a avea un mod de viaţă ecologic.
Din punct de vedere gramatical îndemnul este la timpul imperativ, iar cutumele lingvistice ale Academiei Române spun că verbul „a fi“ conjugat la timpul imperativ se scrie cu 2 „i“.
Buuuuuun!…
Acum vă propun un experiment: luaţi un aparat de înregistrat (reportofon, smatrphone etc.) şi înregistraţi-vă în timp ce folosiţi verbul „a fi“ la modul imperativ.
Aţi făcut? Buuun!
Acum faceţi acelaşi lucru în timp ce spuneţi „fii lui Vasile“, „Sărbătoarea «Fii satului»“ etc.
Acum comparaţi cele două înregistrări.
Ce lungime are „i“-ul în cele două situaţii? E la fel de lung când spuneţi „fi cuminte“, „fi calm“, „fi bun“ (observaţi că insist cu „greşeala“), ca şi atunci când spuneţi „fii lui Vasile“? Pun pariu că nu! Şi e normal să fie aşa.
Şi atunci de ce scriem „fii“ şi într-o situaţie şi în cealaltă? De să scriem „fii eco“, dacă pronunţăm „fi eco“? Parcă era vorba că în limba română cum grăim aşa şi scriem.
Vorbim de timpul imperativ, care înseamnă a da ordin, a impulsiona, a ruga. Iar un ordin se dă scurt şi la obiect. Nu cântat…. „Fiiii cuminte“, „fiiii bun“, „fiiii calm“. Evident că aici am exagerat ca să vă daţi seama de absurditatea situaţiei.
Oare nici un lingvist din Academia Română nu a făcut armata ca să afle pe propria piele cum se dă un ordin?
Oare ei cum pronunţă când impulsionează pe cineva?… „Fiiii cuminte“, „fiiii bun“, „fiiii calm“?…
Nu ştiu cum s-a ajuns, istoric vorbind, la acest mod de scriere, dar am mari dubii că bunicii, străbunicii sau măcar stră-stră-străbunicii noştri se impulsionau unii pe alţii la modul acesta „cântat“: „fiiii cuminte“, „fiiii bun“, „fiiii calm“.
Şi atunci ce facem? Respectăm o regulă proastă sau o refuzăm şi milităm pentru schimbarea ei?

Totuşi dacă aşa zice Academia Română, aşa facem

Aştept argumente pro sau contra poziţiei mele, dar dacă singurul argument pe care îl aveţi este că „aşa zice Academia Română“, atunci vă anunţ că NU aveţi argumente.
Cum ar fi dacă profesorul de matematică v-ar spune că suprafaţa dreptunghiului se calculează cu formula „S = lungime : lăţime“? Iar când i-aţi atrage atenţia că formula corectă e „ S = lungime x lăţime“, el să vă răspundă „totuşi aşa a hotărât Academia X, aşa facem“? Stupid nu?…
Probabil că veţi spune că Academia Română nu ia hotărâri aiurea. Ba da! Cea mai celebră, dar nu singura, e cea cu revenirea la „regulile Sextil Puşcariu“. Şi asta nu o spun eu, deranjat de faptul că la vârsta de aproape 30 de ani a trebuit să reînvăţ să scriu. O spun toţi lingviştii serioşi, cum ar fi Pruteanu sau Alf Lombard .
Chiar aşa… Câţi dintre voi ştiu că acea hotărâre a Academiei Române de revenire la grafia „î din a/sunt“, nu a fost nici iniţiativa lingviştilor, nici nu au fost de acord cu ea şi nici nu au votat-o. Da aţi citit bine…
Nici eu nu am ştiut până acum. Noroc cu Google… L-am întrebat ceva şi mi-a răspuns altceva…
Revenirea la grafia „î din a/sunt“, deşi s-a dorit o delimitare şi o depărtare de epoca comunistă, a fost luată în cel mai pur stil comunist.
Iniţiativa i-a aparţinut preşedintelui de atunci al Academiei Române, Mihai Drăgănescu, care era… electronist.
Acesta a cerut părerea lingviştilor care au răspuns în cor: „grafia cea mai corectă e cea cu «î din i/sînt»“. A cerut şi părerea unui super specialist „din afară“, Alf Lombard. Acesta a spus foarte clar:

  • „Formele româneşti sunt -em -eţi, cu u, din limba generală (standard) au avut un anumit succes; se văd şi se aud şi în zilele noastre. Dar trebuie recunoscut că au un caracter artificial, că nu reprezintă o tradiţie, o moştenire, un patrimoniu, ci, mai degrabă, sau un latinism (parţial), sau un regionalism.“
  • „Menţinerea literei î (în afară de cuvîntul român etc.) are avantaje fonetice clare: (1) este conformă principiului fonetic natural după care un sunet dat trebuie scris peste tot cu aceeaşi literă (eventual cu acelaşi grup de litere); (2) subliniază înrudirea sunetului «i posterior» («i») cu sunetul «i anterior» («i»).“
  • „În concluzie, hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare mai bine făcută şi acceptabilă astăzi; nu merită, cred, să fie schimbată.“

Puteţi citi integral părerea lui Alf Lombard aici, care este foarte lămuritoare despre cum s-a ajuns la grafia „î din i/sînt“ şi de ce aceasta e cea corectă.
Cu toate acestea preşedintele Academiei organizează o şedinţă pentru votarea revenirii la grafia „î din a/sunt“, la care participă şi cei doi lingvişti ai Academiei. Unul a votat împotrivă, iar celălalt s-a abţinut.
Cu alte cuvinte revenirea la grafia „î din a/sunt“, de care unii sunt foarte mândri, a fost votată de orice alt specialist (geografi, electronişti, medici, fizicieni etc.), numai de lingvişti nu.
Oare medici Academiei, când descoperă un tratament nou pentru o boală, îi întreabă pe lingvişti dacă acel tratament e bun sau dacă să-l aplice pe bolnavi? Atunci ei de ce au votat o hotărâre lingvistică?
Şi încă o întrebare: câţi dintre voi ştiţi că în 17.10.2016 Republica Moldova a trecut şi ea la grafia „î din a/sunt“ în acelaşi stil pur comunist?
Vă recomand în acest sens un articol bine documentat şi cu un titlu foarte sugestiv „Bizară eşti, Moldova mea, cu «sunt» din «sînt» şi «î» din «a»“.
Altă întrebare: câţi dintre voi ştiu că grafia „î din i/sînt“ nu e invenţia comuniştilor şi nu are nici o legătură cu slavizarea/latinizarea limbii române? Această grafie a fost propusă de academicianul Ovid Densuşianu, în 1932 şi adoptată de Academia Română, dar după numai o lună s-a renunţat la ea dintr-un motiv stupid: pentru a ne păstra prestigiul de „urmaşi ai romanilor“. Urmăriţi link-urile de mai jos şi o să înţelegeţi de ce acest motiv e stupid.

De ce respecţi o regulă şi alta nu?

Ajunşi aici, probabil că vă întrebaţi, dacă tot sunt rebel şi nu respect regula de scriere a imperativului lui „a fi“, atunci de ce respect scrierea cu „î din a/sunt“? Mai ales că nu o consider corectă nici pe aceasta?
În primul rând vreau să ştiţi că, atunci când scriu cu pixul pe hârtie, folosesc grafia „î din i/sînt“, dar când scriu pe calculator folosesc grafia „î din a/sunt“ din două motive pragmatice:

  1. Libre Office, în care îmi redactez textele, are dicţionarele cu „î din a/sunt“. Ca să trec aceste dicţionare la „î din i/sînt“, de câte ori reinstalez programul, ar fi o muncă de Sisif. Nu merge simplul Search/Replace din cauza inconsistenţei folosirii lui „î/â“. Îmi ajunge faptul că de fiecare dată trebuie să înlocuiesc în ele „ș, Ș, ț, Ț“ (cu virgulă) cu ş, Ş, ţ, Ţ (cu sedilă). Ştiu că nici asta nu e corect, dar pe calculatoarele care încă rulează Windows XP, diacriticele cu virgulă nu sunt afişate corect. Aşa că, atâta timp cât mai sunt utilizatori de Windows XP, din respect pentru ei, o să folosesc diacriticele cu sedilă.
  2. Al doilea motiv e legat de căutările pe Google. Cum majoritatea românilor au acceptat grafia „î din a/sunt“ şi dacă cineva caută, să zicem, „ţesături din lână“ sau varianta fără diacritice „tesaturi din lana“, iar eu am scris în textul meu „ţesături din lînă“, e evident că nu o să apar în rezultatele căutării nici pe pagina 1000.

În concluzie, cum e corect: „Fi eco“ sau „Fii eco“?

Revenind la problema noastră, după această foarte lungă paranteză, rămâne întrebarea cum e corect : „Fi eco“ sau „Fii eco“? Şi mai ales de ce?
Aştept cu interes comentariile voastre şi dacă mă convingeţi cu argumente logice schimb şi numele blogului.
Dar atenţie: toate comentariile al căror unic argument e că „aşa a spune Academia Română“ vor fi şterse din start. Cred că am fost suficient de clar de ce.

 

Sursa foto: Pixabay.com

Salvează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *