Microplasticul: ce este şi de ce este dăunător?

Microplastic
De câteva zile Internetul şi mai ales Facebook-ul vuieşte de ştirea că sarea de mare şi chiar apa potabilă este contaminată cu mici particule de plastic sau microplastic.

Dar haide-ţi mai întâi să vedem

Ce este microplasticul?

Microplastic este un termen foarte nou ce descrie particulele mici de plastic sau alte materiale sintetice, având un diametru mai mic de 5 mm, care ajung în diverse moduri în mediul înconjurător. Microplasticul mai este cunoscut şi sub termenii englezeşti de „microbead“ sau „micro-exfoliates“.

Care sunt sursele microplasticului?

Microplasticul poate proveni din:

Cosmetice

De exemplu cremele exfoliante conţin mici biluţe de polietilenă pentru a obţine efectul abraziv, iar alte produse cum ar fi pastele de dinţi, săpunul şi şampoanele pot conţine astfel de biluţe de plastic doar din motive estetice pentru a obţine aspectul sidefat (vezi foto).

Utilizarea microplasticelor în cosmetice a început în anul 1980 când a fost obţinut primul brevet în această direcţie.

Descompunerea deşeurilor de plastic

Deşeurile de plastic care ajung în mediul înconjurător chiar dacă nu se descompun chimic, decât în sute de ani, se descompun fizic în particule tot mai mici, datorită acţiunilor factorilor de mediu.
Apropo – Ştiaţi că unele aşa-zise pungi biodegradabile, NU sunt biodegradabile? Ele se descompun doar în particule foarte mici (microplastice) care rămân apoi în mediul înconjurător tot atâtea sute de ani cât şi plasticul normal. Atâta doar că nu ne mai „împiedicăm“ vizual de ele, dar asta nu înseamnă că nu mai poluează.

Spălarea rufelor

În timpul spălării rufelor datorită fenomenului de frecare din hainele sintetice se desprind aceste microparticule de plastic care ulterior ajung în canalizare.

Anvelopele auto

În timpul rulării autovehiculului şi mai ales când punem frână puternică, din anvelopă se desprind mici bucăţi de cauciuc care sunt spălate de ploaie şi ajung în sol sau râuri.

Procesul de fabricaţie al maselor plastice

Fabricarea maselor plastice, ca orice alt proces industrial, are şi pierderi pe toată durata lui, iar o parte din aceste pierderi se constituie în microplasticele care poluează mediul.

Procesul de sablare

Sablarea este un proces industrial de curăţare a diverselor piese, instalaţii, utilaje şi chiar bărci folosind un jet de aer ce conţine microparticule. Înainte se folosea nisipul, de aici venind şi denumirea de sablare, dar mai nou acesta a fost înlocuit de microplastic.

De ce este periculos microplasticul?

În primul rând pentru că aceste particule de plastic sunt suficient de mici pentru a trece foarte uşor prin instalaţiile pe purificare a apei şi astfel ajung în apele curgătoare, pânza freatică şi oceane.

Conform Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, citată de BBC, susţine că aceste microplastice ar constitui până la 30% din cantitatea de plastic ajunsă în ocean. Cu alte cuvinte dezastrul pe care îl vedem noi cu ochiul liber în mări şi oceane reprezintă doar 70% din total. Şi tot acel raport spune că cea mai mare cantitate de microplastice survine din anvelopele auto.

Odată ajunse în ape aceste particule de plastic devin „junk food“ (hrană toxică) pentru animalele marine fiind ingerate intenţionat sau nu de către acestea.

Cercetătorii de Universitatea Uppsala (Suedia) au descoperit că peştii crescuţi în ape care conţin microplastic „sunt mai mici, mai lenţi şi mai «proşti» decât cei crescuţi în apă curată. Şi e normal să fie aşa deoarece aceste microplastice nu sunt hrană, dar ocupă spaţiu în intestinul lor, spaţiu care altfel ar fi fost destinat hranei. Astfel aceste animăluţe sunt subnutrite, deşi au tot timpul intestinul plin şi hrană la dispoziţie. Mai mult plasticul elimină în organismul lor substanţe care le afectează sănătatea şi mai ales sistemul endocrin şi creierul.

Şi bineînţeles că, urmând legile naturii, aceste animăluţe „subnutrite, lente şi proaste“ sunt mâncate de altele mai mari, care la rândul lor devin şi mai „subnutrite, lente şi proaste“ datorită acumulărilor succesive. Şi tot aşa până în vârful lanţului trofic, unde ghici cine s-a cocoţaaat?… Şi ne mai mirăm că în societatea de azi prostia şi bolile fac ravagii, deşi medicina cheltuie miliarde, obţine succes după succes şi îşi îndeplineşte planul cincinal în patru ani şi jumătate.

De altfel unii semeni de-ai noştri, amatori de fructe de mare, pot ingera până la 11000 bucăţi de microplastic/an. O cantitate deloc neglijabilă.

Mai mult studiile pe care le-am văzut până acum se referă doar la impactul microplasticului asupra vieţii marine şi a lanţurilor trofice bazate pe acestea. Mă întreb ce grozăvii se vor mai descoperi când se va studia şi influenţa microplasticului asupra solului, a vieţuitoarelor din sol şi a lanţurilor trofice bazate pe acesta. Să nu uităm că microplasticele rezultate din anvelope, şi care sunt cele mai multe, sunt emise pe uscat nu în apă.

Ce putem face?

Evident că această situaţie dramatică nu poate continua infinit, mai ales că nu este singura care afectează integritatea vieţii pe această planetă, şi este necesar să acţionăm urgent.

Iată câteva metode prin care putem reduce foarte mult emiterea de microplastic în mediu înconjurător:

  • Renunţaţi la a mai cumpăra şi folosi cosmetice (creme de faţă, creme exfoliante, paste de dinţi, şampoane, săpunuri etc.) care conţin microplastic. Căutaţi pe etichete termeni cum ar fi microplastic, „microbead“ sau „micro-exfoliates“ şi refuzaţi astfel de produse. Deşi nu e sigur că aceste componente sunt menţionate pe etichetă. Sau şi mai bine folosiţi cosmetice obţinute natural.
  • La volan adoptaţi un mod de condus ecologic  şi mai ales învăţaţi să folosiţi cât mai puţin frâna. Cauciucurile dumneavoastră vă vor mulţumi.
  • Adoptaţi un stil de viaţă în care să folosiţi cât mai puţin plastic, sau chiar „zero waste“, adică fără deşeuri;
  • Reciclaţi plasticul acolo unde nu puteţi evita folosirea lui.
  • Adoptaţi un mod de viaţă vegetarian şi renunţaţi la consumul de peşte şi fructe de mare. Astfel veţi evita şi ingerarea de microplastic.
  • Folosiţi haine din materiale naturale. Acestea în procesul de spălare lasă particule biodegradabile, nu microplastic.
  • Dacă aveţi înclinaţii spre afaceri, începeţi să produceţi cosmetice naturale şi orice alte produse din realizate din materiale cu adevărat biodegradabile.
  • Deveniţi un exemplu şi explicaţi-le tuturor rudelor, prietenilor, vecinilor şi cunoscuţilor de ce e bine să facă eforturi pentru ca microplasticul să nu mai ajungă în mediul înconjurător. E interesul tuturor.
    Nu degeaba se spune că educaţia e cea mai puternică armă pentru a transforma lumea în bine.
  • Militaţi pentru renunţarea la microplastic şi semnaţi petiţia de interzicere a lui.
    Chiar dacă aveţi altă părere, aceste eforturi nu sunt inutile. Deja sunt mai multe autorităţi care au început să interzică aceste produse .

Salvează

Voi ce metode de lupta împotriva microplasticului mai cunoaşteţi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *