Becurile economice, un dezastru ecologic

becurile-economice-dezastru-ecologicÎncălzirea globală şi efectele ei dezastruoase nu mai sunt un secret pentru nimeni.

În aceste condiţii era normal ca şi iluminatul, care consumă aproximativ 20% din energia electrică din întreaga lume, să intre şi el în vizorul celor care iau măsuri de reducerea a poluării.

Începând cu septembrie 2009, în Uniunea Europeană a început eliminarea treptată a becurilor cu incandescenţă, ele fiind înlocuite cu becurile economice, sau aşa numitele lămpi CFL (compact fluorescent lamp = lămpi fluorescente compacte), iar unii le spun chiar becuri ecologice.

Ei bine aceasta a fost una dintre cele mai neinspirate, poate chiar cea mai neinspirată, măsură ecologică luată vreodată.

Becurile economice sunt „eco friendly“ dar… conţin mercur

De ce? Pentru că fiecare astfel de bec conţine între 3 şi 8 miligrame de mercur, fără să mai vorbim de pulberea albă de pe tub care conţine fluorură de calciu sau compuşi ai fosforului, iar acest lucru e valabil şi pentru clasicele „neoane“.

De aceea în caz că vi se sparge un astfel de bec, sau neon, trebuie să aerisiţi urgent şi foarte bine încăperea, să folosiţi mănuşi şi materiale absorbante pentru a strânge cioburile şi în nici un caz să nu folosiţi aspiratorul, pentru că acesta împrăştie şi mai mult vaporii de mercur din bec. Ar fi bine chiar să spălaţi covorul sau obiectele pe care au căzut resturile.

Chiar dacă această cantitate nu vă afectează foarte mult sănătatea, ea poate fi foarte periculoasă pentru femeile însărcinate, deoarece fătul e afectat chiar dacă mama nu manifestă nici un semn al intoxicaţiei cu mercur.

Însă cel mai mare pericol nu vine de la becurile economice care se sparg subit în casă, ci de la cele care şi-au încheiat ciclul de viaţă (sau „ars“).

Conform unui articol mai vechi din ziarul Adevărul, în Franţa doar în 2007 (deci înainte de interzicerea becurilor incandescente), au fost vândute 100 milioane de becuri economice, iar gradul de reciclare e de 5-10%. Şi atenţie vorbim de Franţa, unde reciclarea e mult mai bine pusă la punct decât în multe alte ţări.

Haideţi să facem nişte calcule!

100 milioane de becuri economice, conţinând 5mg mercur fiecare, înseamnă 500 tone de mercur.

Conform sursei de mai sus 5-10% dintre becurile economice sunt reciclate, restul de 90-95% ajung la gunoi. Mai concret vorbim de 450÷475 tone de mercur care ajung în mediu doar aferent becurilor vândute în 2007 în Franţa.

Aceasta înseamnă că fiecare francez aruncă în mediu, doar prin intermediu becurilor „eco friendly“ (prietenoase cu mediul), şi doar aferent anului 2007, câte 8 mg de mercur.

Acum, după interzicerea becului cu incandescenţă, e evident că cifrele sunt mult mai mari.

Ca o paranteză, vreau să vă spun că am fost curios şi m-am dus în câteva supermarket-uri şi am studiat ambalajele de la becurile economice. Doar 2 firme, şi nu din cele consacrate, aveau marcat pe ambalaj faptul că acestea conţin mercur. Şi chiar şi la acestea era vorba doar de câte un model, deci nu de toată gama de becuri a firmei. Cât despre ce trebuie să faceţi dacă vi se sparge un astfel de bec, nici un model, dar absolut nici unul, nu avea pe ambalaj astfel de instrucţiuni.

Becurile „eco friendly“ dăunează grav sănătăţii şi mediului

Ce se petrece cu mercurul ajuns în mediu? Datorită unor bacterii din apă el se transformă în metil-mercur, care este asimilabil de organisme şi a cărui concentraţie creşte pe măsură ce ne apropiem de vârful lanţului trofic. Şi cum omul, în mândria lui, s-a plasat cel mai sus în lanţul trofic, deasupra tuturor răpitoarelor, tot el e cel mai mare „beneficiar“ al poluării produse de el însuşi.

Odată ajuns în organism, mercurul afectează în primul rând creierul, măduva spinării, rinichii şi ficatul, putând duce la paralizie şi chiar moarte. Efectele lui sunt mult mai mari la fetuşi şi la copii.

Dar becurile economice „eco friendly“ nu sunt periculoase doar când îşi dau obştescul sfârşit sau se sparg, ci şi pe durata vieţii lor.

Foarte multe persoane au constatat că acestea emit o lumină obositoare.

În urmă cu câţiva ani am cumpărat şi eu, fără să mă documentez, două becuri „eco“. După câteva zile le-am demontat deoarece lumina lor era foarte obositoare la citit şi dacă insistam să le folosesc mai mult, apăreau dureri de cap şi chiar greaţă. Aşa că am revenit la vechile becuri incandescente. Pentru a preveni unele comentarii răutăcioase, vreau să vă spun că acele becuri erau fabricate de una din cele mai mari şi mai experimentate firme din domeniu şi le-am cumpărat de la un supermarket serios. Nu le dau numele pentru că nu vreau să le fac nici reclamă, nici antireclamă. Deci sunt excluse „chinezismele“ de proastă calitate, cum ar putea insinua unii.

Dar acestea nu sunt cazuri singulare.

Conform Realitatea TV becurile economice emit „substanţele chimice care sunt degajate sub formă de abur. Printre ele se numără fenolul, o otravă injectată de nazişti pentru a omorî victimele din lagărele de concentrare, dar şi naftalină şi stiren“. Din acelaşi articol aflăm că: „«Un smog electric apare în jurul acestor becuri. De aceea, trebuie folosite cât mai puţin posibil. Nu trebuie folosite în zone neaerisite şi în niciun caz în apropierea capului», spune Andreas Kirchner, de la Federaţia Inginerilor Germani.“

Inclusiv The Telegraph avertizează asupra efectelor nocive ale acestor becuri, iar conform Daily Mail există temeri tot mai mari că lumina de la becurile economice poate declanşa dureri de cap, precum şi ameţeli, pierderea concentrării mentale şi disconfort persoanelor epileptice.

Concluzie

Deşi s-a pornit cu o intenţie nobilă, implementarea ei e dezastruoasă. S-au redus emisiile de dioxid de carbon, care poate fi anihilat plantând mai mulţi pomi sau folosind surse neconvenţionale de energie, dar s-au obţinut în schimb „emisii“ de mercur, care e mult mai periculos şi pentru care nu avem metode eficiente neutralizare.

Ce pot face eu?

Duceţi la centrele de reciclare, care se găsesc la intrarea tuturor magazinelor mari, becurile economice şi toate neoanele care sau ars şi evitaţi să cumpăraţi altele în loc.

Dacă vă permiteţi, cumpăraţi becuri cu LED. Chiar dacă sunt mai scumpe, au o viaţă mult mai lungă decât orice altă sursă de lumină (50000 ore = aproximativ 6 ani de funcţionare non-stop, sau 27 de ani de funcţionare 5 ore pe zi) şi consumă mai puţină energie pentru aceeaşi cantitate de lumină, chiar decât becurile CFL. În plus, LED-urile pe lângă faptul că nu se sparg, nici nu conţin substanţe toxice.

Cel mai bine ar fi să cumpăraţi mai întâi unul de test, de preferat cu lumină caldă (gălbuie) şi după ce-l folosiţi o vreme, hotărâţi dacă înlocuiţi toate becurile din casă.

De asemenea vă recomand să le cumpăraţi de la magazine serioase şi să fie produse de firme consacrate pentru a evita produsele de slabă calitate. În orice caz nu vă orientaţi după preţ, Nu întotdeauna un preţ mai mare arată un produs de calitate mai bună.

Dacă nu vă permiteţi să cumpăraţi becuri cu LED, atunci mai bine rămâneţi la vechile becuri cu incandescenţă, măcar până vi se ard, şi plantaţi pomi, mergeţi mai mult pe bicicletă sau folosiţi alte metode care vă sunt la îndemână pentru a vă reduce amprenta ecologică.

Alte referinţe

http://home.howstuffworks.com/fluorescent-lamp1.htm

http://www.timpul.md/articol/avertizarea-specialistilor-becurile%E2%80%A6-ecologice-sunt-ca-o-bomba-toxica-25700.html

http://www.dailymail.co.uk/health/article-1340938/Eco-bulbs-health-hazard-babies-pregnant-women-mercury-inside.html

http://www.forbes.com/sites/haydnshaughnessy/2011/04/20/more-concerns-about-cancer-and-energy-saving-light-bulbs-justified/

http://www.recobat-plus.ro/necesitatea-reciclarii/

4 comentarii la “Becurile economice, un dezastru ecologic

  1. Mai mic cantitativ nu înseamnă mai puţin dăunător.
    Nu putem spune că un gram de mercur e tot atât de dăunător cât un gram de dioxid de carbon.
    Dioxidul de carbon e foarte uşor de eliminat prin împăduriri, doar că nu o facem…
    Ştiţi vreo metodă care să elimine mercurul din mediul ambiant, la fel de uşor cum „elimină“ plantele dioxidul de carbon din atmosferă ?
    În plus deocamdată nu a făcut nimeni cancer de la CO2, dar sunt o mulţime care care au făcut cancer de la mercurul „nepoluant“ din mediul înconjurător.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *