Energia gri (ce este şi câtă consumăm?)

Energia gri (ce este şi câtă consumăm?) Aţi auzit până acum de energia gri? Nici eu! Cel puţin nu sub această denumire.

Ce este energia gri

Energia gri este acea energie consumată pentru a produce un obiect, adică acea energie care se consumă începând cu extragerea/recoltarea materiei prime, continuând cu prelucrarea ei, transportul şi fabricarea componentelor, asamblarea lor, ambalarea şi transportul obiectului până la clientul final şi, în cele din urmă, energia consumată pentru reciclarea acelui obiect şi a ambalajelor folosite.
Deci practic toate obiectele pe care le folosim şi toate alimentele pe care le consumăm, de la apa pe o bem până la casa în care locuim, au „încorporată“ în ele această energie gri. Adică o energie pe care „nu o vedem“, dar pe care o consumăm. Şi nu este puţină…

Câtă energie gri consumăm?

Datorită poluării cu care sufocăm planeta (şi implict pe noi) şi a schimbărilor climatice abrupte, oamenii de ştiinţă au început să facă tot mai multe studii despre câtă energie se consumă pentru producerea unui obiect.
Concluziile sunt surprinzătoare. Cel puţin pentru mine. Nu credeam că se consumă atât de multă energie pentru producerea unor obiecte, unele dintre ele de-a dreptul banale.
Dar haideţi să enumerăm câteva:

Un baton de ciocolată = 0,24 kWh

Pentru producerea unui baton de ciocolată (nu s-a specificat de câte grame, dar fiind baton probabil că e mic) se consumă 0,24 kWh, adică suficientă energie cât să ţină aprins un bec cu incandescenţă de 100 W timp de 2 ore şi 24 de minute.
Vi se pare puţin? Haideţi să mergem mai departe.

2 litri de apă îmbuteliată = 2,8 kWh

Pentru îmbutelierea şi transportul unei sticle de 2 litri de apă se consumă 2,8 kWh, de mii de ori mai mult decât pentru aceeaşi cantitate de apă livrată la robinet.
Problema cu apa de robinet este că e „împănată“ cu clor şi alte chimicale. Din cauza aceasta are un gust de multe ori oribil. Nu mai vorbim de efectele asupra sănătăţii.
Această cantitate de energie este suficientă să ţină în funcţiune un bec incandescent de 100 W timp de 28 de ore neîntrerupt.
Iată un motiv în plus să pătraţi în funcţiune fântânile pe care le (mai) aveţi prin curţi şi să le folosiţi în continuare.

1 Laptop = 1 MWh

Ooooooooooooo!!!… Asta da risipă…
Deci producerea unui laptop consumă 1 MWh şi este folosit 2-3 ani după care e aruncat pentru că e „prea vechi“, „ne-am plictisit de el“, am vărsat cafeaua în el sau s-a stricat o mică piesă care costă o grămadă de bani.
Păstrând comparaţia cu becul cu incandescenţă constatăm că energia consumată cu producerea unui laptop ar menţine aprins acest bec timp de 10000 (zece mii) de ore. Adică aproape 417 zile. Adică un an o lună şi zece zile.
Acesta e şi motivul pentru care eu recomand calculatoarele de birou „no-name“, dar făcute din componente de marcă.
Mai concret: se cumpără componentele de la firme serioase (ex: memorii Kingston, placă de bază Gigabyte etc.) şi le asamblaţi singuri. Dacă nu vă pricepeţi la montat calculatoare (şi nu e nimic rău în asta) vă poate ajuta firma de care le cumpăraţi.
Avantajul: vreţi ulterior un calculator mai puternic, schimbaţi doar procesorul, vreţi mai multă memorie mai adăugaţi un modul, s-a stricat o piesă o puteţi schimba foarte uşor (chiar cu una second-hand luată din alt calculator). Ceea ce nu puteţi face cu un laptop sau cu un calculator de marcă. Un laptop e greu de demontat şi piese puteţi folosi doar de la firma respectivă, în cazul fericit în care le mai produce.
Dezavantajul: cu un calculator de birou nu puteţi pleca la clienţi sau la picnic.

O pereche de blugi = 40 kWh

Producerea unei perechi de blugi consumă 40 kWh, suficient cât să ţină becul nostru în funcţiune timp de 400 de ore, adică aproape 17 zile de funcţionare continuă.
Şi cu câtă uşurinţă îi aruncăm la gunoi… pentru că nu mai sunt la mooodăăăă… anul acesta se poartă blugi cu spintecătură pe genunchiul dreeeept… nu pe cel stâng ca anul trecut…

1 casă = 150 MWh

Construirea unei case de 120 de metri pătraţi consumă 150MWh, adică tot atâta energie cât e necesară acelei case să funcţioneze timp de 40 de ani.
Cel puţin aşa susţin autorii studiului.
Eu personal cred că undeva e o greşeală. Probabil se referă la o casă americănescă, de tip sadwich, care ţine pentru o generaţie, astfel încât următoarea generaţie să fie nevoită să se îndatoreze şi ea la bancă ca să-şi cumpere altă casă.
Dacă studiile s-ar fi făcut pe casele din Ardeal, cu ziduri de 50÷75 cm, rezultatul ar fi fost mult mai mare. Însă aceste case masive au avantajul că durează sute de ani şi consumă mai putină energie pentru încălzire pe timp de iarnă şi mai puţină pentru răcire vara.

1 ziar tipărit = 2 kWh

Producerea unui ziar tipărit de 200 de grame consumă 2 kWh, adică suficient cât să ţină în funcţiune becul nostru incandescent timp de 20 de ore.
Şi pentru ce… ca să citim câteva ştiri, unele deja expirate, că doar suntem în secolul vitezei, apoi îl aruncăm.
Aici ar trebui pusă la socoteală şi câte păduri se taie pentru a fi aruncate a doua zi la gunoi.
Soluţia: citiţi ziarele pe Internet. Toate ziarele au şi variantă online pe care o puteţi citi când vreţi, de unde vreţi, chiar şi de pe smartphone.

1 smartphone = 220 kWh

Deci „smatfonu“, dragul nostru „smartfon“, în care stăm cu nasu` şi când trecem strada, şi când mâncăm, şi la toaletă, şi în parc cu iubita, şi care i-a imbecilizat pe unii mai mult decât tembelizorul (pentru că nu mai au şi viaţă reală), consumă pentru producerea sa 220 kWh, adică tot atât cât i-ar fi lui însuşi suficient să funcţioneze timp de 50 de ani.… doar că noi îl aruncăm după un an, maxim doi…
Şi ca să rămânem la comparaţia cu becul nostru incandescent, această energie i-ar fi suficientă pentru 2200 de ore de funcţionare continuă, adică 91 de zile de funcţionare non-stop.

1 automobil = 30 MWh

Producerea unui automobil de clasă meditaţie necesită 30 MWh. Adică tot atâta energie cât i-ar fi suficientă aceluiaşi automobil să ruleze 36000 km. Adică vreo 2-3 ani de utilizare ca automobil familial.
Şi aici vorbim de automobilul clasic, nu de cel electric, care necesită mult mai multă energie (şi mult mai mulţi munţi dislocaţi) pentru producerea sa, deoarece la producerea bateriilor lui se folosesc metale rare. Dar despre asta într-un alt articol.

O hârtie igienică = 20 kWh

Producerea unei role, a unei singure role, de hârtie igienică consumă 20 kWh, adică (zic realizatorii studiului) cât 20 de utilizări ale maşinii de spălat.
Şi ca să o comparăm şi pe aceasta cu becul nostru incandescent, 20 kWh reprezintă 200 de ore (8 zile) de funcţionare neîntreruptă.

Ce putem face?

Dacă suntem preocupaţi cu adevărat de soarta acestei planete, şi implicit a noastră şi a urmaşilor noştri, ne punem instinctiv întrebarea: ce putem face?
Pe scurt: soluţia este să devenim cumpărători şi utilizatori eco-responsabili.
Aceasta înseamnă:

  • să ne documentăm temeinic când cumpărăm ceva, mai ales obiecte de folosinţă îndelungată;
  • să folosim obiecte fiabile cu durata de viaţă cât mai lungă (un mecanic îmi zicea zilele trecute că automobile se împart în trei categorii: japoneze, nemţeşti şi „gata“, dar personal am impresia că şi cele nemţeşti trec tot mai mult la categoria „gata“);
  • să folosim alimente sau obiecte produse cât mai aproape de locul unde locuim;
  • să folosim obiecte produse cât mai natural şi care sunt cu adevărat biodegradabile (atenţie la pungile „biodegradabile“, dar care nu sunt biodegradabile);
  • să renunţăm la obiecte de unică folosinţă. Serios… mie mi se pare mult mai comod şi elegant să mănânc dintr-o farfurie adevărată, cu lingură adevărate, şi apoi să le spăl, decât să mă chinui să mănânc dintr-o farfurie de unică folosinţă, cu tacâmuri de unică folosinţă, şi apoi să le arunc; sau să beau direct din pahar, nu cu paiul;
  • să cumpărăm obiecte care pot fi reparate şi la nevoie chiar să le reparăm. (Atenţie – la ultimele modele de smartphone nici măcar bateria nu poate fi schimbată, e lipită pur şi simplu);
  • şi în sfârşit, dar nu în cele din urmă, să cumpărăm ceva doar dacă avem absolută nevoie de acel ceva (Atenţie – multe reclame şi campanii de marketing urmăresc să ne inducă iluzia necesităţii unui obiect, ca apoi să ne dăm seama că „ne-a luat valul“ şi l-am cumpărat degeaba).

Notă

Studiul de care vorbesc în acest articol l-am găsit pe dw.com, de unde am luat şi exemplele şi unde am întâlnit pentru prima dată şi termenul de „energie gri“.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *